miercuri, 25 iulie 2012

Bufoniada - Kurt Vonnegut

V-am mai zis că am făcut o oarecare pasiune pentru cărţile lui Vonnegut pe care le-am tot adunat de-a lungul timpului prin bibliotecă. Dacă până acum nu le-a venit rândul, amu sigur mă bucur de ele din tot sufletul. Astăzi vă vorbesc despre Bufoniada sau Gata cu singurătatea!(acesta din urmă fiind în fapt un slogan politic). 

I-am dedicat doar câteva ore într-o sâmbătă şi încă vreo câteva într-o zi de duminică. Un preţ prea mic plătit cu timp pentru această carte absolut miraculoasă. Am senzaţia că am mai citit-o la un moment dat, cel puţin parţial, pentru că undeva pe la început frazele îmi sunau cunoscute. Pe cât de simplu, de spaţiat şi de aerat e textul, pe atât de multe emoţii subtile ascunde. 

Acţiunea este povestită de doctorul Wilbur Narcisă-11 Swain, fost preşedinte al Statelor Unite, un bătrân ce-şi deapănă amintirile undeva printre ruinele New Yorkului. Wilbur şi Eliza, doi gemeni a căror înfăţişare de o hidoşenie de nedescris, înalţi de 2 m, cu 6 degete la fiecare mână, dar inteligenţi cât pentru o întreagă planetă, sunt copiii unor oameni nobili, bogaţi şi frumoşi, care se trezesc speriaţi şi scârbiţi de propriile lor odrasle. Prin urmare, îi abandonează într-un palat, departe de văzul lumii, în grija a zeci de servitori, medici şi ajutoare. Îi vizitează odată pe an de ziua lor fără prea mare interes pentru sentimentele lor. Însă cei doi dau dovadă de o inteligenţă supraomenească când comunică telepatic apropiindu-şi capetele unul de celălalt, iar acest geniu nou creat îi şi determină pe părinţi să-i despartă. Eliza este închisă într-un sanatoriu, iar Wilbur este trimis la o şcoală privată pentru că el este acea parte din geniu care ştie să scrie şi să citească. Ajunge în cele din urmă un medic celebru şi face din vechea lui rezidenţă un spital. Ulterior ajunge preşedinte al Statelor Unite cu sloganul din titlu (Gata cu singurătatea!) şi creează familiile artificiale, tocmai ca nimeni să nu mai fie singur. Dă fiecărui american câte un nume de floare, minereu sau animal şi câte un număr (după cum se vede şi în numele lui Narcisă 11) şi toţi cei care se regăsesc pe listele cu acelaşi nume nou devin rude artificiale. 

Pe parcursul cărţii apar şi chinezii care se tot micşorează şi care par rasa dominantă din punct de vedere intelectual, căci ei sunt cei care descoperă modul de a călători pe Marte.

Una peste alta, cartea este un fel de joc de-a râsul-plânsul din punctul meu de vedere şi un must read numai bun de citit prin lume.

2 comentarii:

Catalina spunea...

ma bucur ca ai scris despre aceasta cearte, de mult vroiam sa o citesc

Diana spunea...

o recomand din suflet!

Trimiteți un comentariu