miercuri, 16 ianuarie 2013

Eric-Emmanuel Schmitt Concert în memoria unui înger



V-am spus că am făcut o pasiune pentru acest autor aşa că revin acum cu a doua carte citită, tot un volum de nuvele, 4 la număr, premiată cu un Goncourt prin 2010. Concert în memoria unui înger cuprinde: Criminala, Întoarcerea, O iubire la Elysée şi nuvela care dă şi numele volumului, plus un bonus de câteva pagini cu jurnalul de scriitură al autorului care mie una mi s-a părut extraordinar. Aş aprecia aşa ceva şi la alţi autori. Din păcate, este rar întâlnit şi în general e o carte de sine stătătoare. Este vorba, aşa cum explică şi autorul, despre fragmente din jurnalul său la momentul scrierii cărţii. E interesant să aflu la cald ce a străbătut mintea de geniu atunci când a creat cartea pe care tocmai am citit-o.

În Criminala dăm de o doamnă în vârstă, celebră pentru moartea deloc întâmplătoare a bărbaţilor din viaţa ei, exonerată totuşi de justiţie, retrasă într-un cătun idilic din Franţa, gata să-şi mărturisească faptele graţie unui preot angelic. 

În Întoarcerea ne trezim pe ocean, unde un marinar primeşte o scrisoare prin care i se transmite moartea uneia dintre fiicele sale, dar nu i se specifică şi care anume dintre cele patru. Bietul marinar se vede în postura de a se ruga pentru viaţa preferatei lui sau pentru moartea celei mai puţin apropiate.

În Concert în memoria unui înger găsim doi tineri muzicieni, unul talentat, iar celălalt muncitor şi ambiţios. Traseul lor în lumea muzicii se încheie din pricina unei crime, iar viaţa lor măcinată de vină nu face decât să le ofere încă o şansă la mântuire. 

În O iubire la Elysée o vedem pe prima doamnă a Franţei în postura de a dezvălui un secret care ar ruina întreaga carieră a soţului ei aşa cum le-a distrus şi căsnicia. Măcinată de sentimente contradictorii, bolnavă în fază terminală, ea lasă în urma ei o mărturie de iubire. 

Toate cele patru nuvele sunt un strigăt întru mântuire, toate personajele poartă pe umeri o povară care le macină sufletele şi ajunge în cele din urmă să le conducă vieţile. 

Vă recomand din suflet cartea, ce să mai zic, Eric-Emmanuel Schmitt e de citit!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu