sâmbătă, 5 ianuarie 2013

secretul mâncatului de plăcere


Îmi doream de sărbători multă linişte şi mi-a dat Dumnezeu din plin. Am avut parte de mult calm, de familie, de zăpadă, de aer rece de munte, de somn adânc, de zâmbete multe, de cărţi numai bune de citit. 

Printre ele a fost şi cartea lui Mireille Guilliano care deşi nu este baş în ton cu stilul meu de a mânca, a fost o lectură pe cinste, mai ales de sărbători. Franţuzoaicele nu se îngraşă e o carte despre modul franţuzesc de a-ţi trăi viaţa mâncând ceea ce-ţi face plăcere. Le savoir vivre e la loc de cinste, iar reţetele presărate pe ici colo sunt absolut delicioase. Am făcut de sărbători chifle cu mac de vreo 3 ori şi au fost un succes de fiecare dată. Ceea ce mi s-a părut destul de dificil e faptul că ingredientele nu sunt exprimate în grame, ci sunt povestite ca fiind 2 căni de făină sau 12 linguri de unt. E destul de dificil să stabileşti exact cât şi cum să pui. În general, când întâlnesc o astfel de problemă, aleg un recipient (o cană de ceai în acest caz) cu care măsor tot ce trebuie să pun în reţetă. Aşa nu dau greş niciodată. 

Cartea e extrem de îmbietoare şi te lasă cu un gust pregnant de parler francais, de faire à la française, de vivre à la française, de manger à la française. Debordează de viaţă şi de pasiune pentru mâncarea de calitate. Autoarea ne învaţă să facem piaţa, ce şi cum să alegem, să facem mişcare, plimbându-ne şi urcând .... trepte, să apreciem un vin de calitate, să venerăm fructele şi legumele, dar mai ales să gătim acasă, pentru noi, pentru familie, să redevenim nucleul familiilor noastre şi să ne bucurăm de fiecare îmbucătură alături de cei dragi nouă. 

Mâncatul pe fugă, în oraş, pe stradă, la birou, la televizor, fără familie, fără a te aşeza efectiv la masă, nu poate fi nici sănătos, nici eficient şi nici ecomon. Mâncarea trebuie aşadar pregătită în casă, în familie, pentru sine sau pentru familie, trebuie servită cu bun gust şi răspundere, trebuie degustată şi adorată. 

Ştiu că acum, câteva dintre voi, spun că nu este suficient timp pentru asta. Ştiu, femeia de azi are carieră, femeia de azi are responsabilităţi externe familiei, dar dragele mele, nu uitaţi niciodată de unde plecaţi spre serviciu şi unde vă întoarceţi după serviciu. Încercaţi să vă transformaţi casa în care trăiţi în cămin. Atunci când intraţi pe uşa casei voastre, trebuie să zâmbiţi, acolo exteriorul nu mai există. Sunteţi doar voi şi familia voastră, iar familia e familie la masă. 

Şi noi ne reunim de câte ori se poate în familie în jurul unei mese mari la care toată lumea vorbeşte deodată, toată lumea gustă de la toată lumea şi toată lumea îşi încarcă stomacul cu mâncare şi sufletul cu bucurie.
 
Nu pot decât să vă recomand cartea care este dedicată în totalitate femeii de ieri şi de azi. Poftă la citit!

0 comentarii:

Trimiteți un comentariu