vineri, 21 decembrie 2012

Cea mai frumoasă carte din lume



Printre picături, alergături, cumpărături, mailuri şi telefoane, am reuşit să strecor în programul meu şi Cea mai frumoasă carte din lume. Autorul, Eric-Emmanuel Schmitt, îmi făcea cu ochiul de ceva vreme, dar nu am reuşit să citesc nimic de el până acum. 

Undeva pe la începutul lui decembrie mi-am comandat de pe okazii.ro vreo 2 cărţi scrise de el şi încet-încet am terminat-o pe prima. 

Este vorba despre o carte de nuvele dedicate în totalitate spiritului feminin, una dintre ele - Odette Toulemonde- fiind şi ecranizată în 2006 de către autor. Mi-a plăcut mult cartea şi mi-a oferit multe momente de relaxare. Cel mai mult mi-a plăcut ultima nuvelă care a şi dat titlul cărţii, nuvelă care m-a mişcat până la lacrimi. Spune povestea unor femei care şi-au petrecut o parte din viaţă într-un crâncen gulag şi care încearcă din răsputeri să-şi găsească cuvintele necesare pentru a concepe câte o scrisoare pentru fiicele lor pe care le-au părăsit din pricina convingerilor. După multe gânduri şi nopţi nedormite, ele nu reuşesc să găsească modalitatea prin care să le explice fetelor lor de ce au fost încarcerate, de ce au ales acest drum în loc să se dedice cu totul familiei, de ce şi-au susţinut principiile, cum şi de ce le iubesc atât de mult. Şi totuşi, în cele din urmă, una dintre ele dă tonul scrisorilor pe care îl urmează apoi toate celelalte ajungându-se la cea mai frumoasă carte din lume. Nu mi-a venit să cred când, la sfârşit, am aflat că de fapt fiecare mamă a lăsat fiicei ei o simplă ... reţetă de bucătărie. 

Mi-au dat lacrimile pentru că mi-am amintit că acum 12 ani (sau aşa ceva) când m-am mutat la Timişoara, scriam destul de des scrisori acasă. Mama mea mi-a scris o singură dată (pentru că în rest mă suna) şi atunci scrisoarea ei, pe lângă alte veşti de acasă, conţinea şi o reţetă de prăjitură rapidă. Plâng şi acum de emoţie. Mi-a picat bine reţeta şi am înţeles atunci, cum înţeleg şi acum, cât îi era de greu mamei mele că nu mai eram aproape de ea şi cât îşi dorea să am parte de tot ce e mai dulce pe lume. Nu pot decât să-i mulţumesc din suflet că m-a învăţat şi m-a pregătit pentru TOT ce înseamnă viaţă!

Mi-a plăcut mult cartea aşa cum îmi place şi coperta aleasă pentru acest roman. Aşa mă simt şi eu când citesc, parcă levitez oriunde aş fi, într-un mijloc de transport, pe stradă, acasă, la munte, la mare... Enjoy!

5 comentarii:

MissBodescu spunea...

Si eu am citit-o anul asta, si mi-a placut mult :)Are un aer de ... altceva :)
Schmitt imi place din ce in ce mai mult in ultima vreme :)

Diana spunea...

Eu sunt la prima carte scrisa deel si, cum am spus si mai sus, chiar mi-a placut mult. Ai dreptate ca are un aer de altceva.

MissBodescu spunea...

Trebuie sa mergi mai departe, sa incerci si altele :)

Mie imi plac atat de mult toate, incat nici nu stiu ce as recomanda... Dar o sa gasesti tu :)

:)

Diana spunea...

Mi-am mai cumparat si "Concert in memoria unui inger". Sper sa nu ma dezamageasca. Daca si asta imi place, atunci le cumpar pe toate.

MissBodescu spunea...

Exact asa fac si eu :) o cumpar pe prima, daca imi place, apoi a doua... apoi ... multe, multe :)

Trimiteți un comentariu